Protecția oferită de Legea Proprietății Intelectuale, în special în ceea ce privește mărcile comerciale, este de o importanță capitală pentru asigurarea unei concurențe loiale pe piață și protejarea consumatorilor de confuzie și înșelăciune.
Unul dintre elementele fundamentale pentru acordarea înregistrării unei mărci este caracterul distinctiv al acesteia, adică capacitatea sa de a identifica în mod unic și exclusiv produse sau servicii pe piață.
În acest context, caracterul distinctiv fonetic și vizual joacă un rol crucial în dreptul mărcilor. Prin urmare, acest articol propune o analiză a caracterului distinctiv fonetic și vizual în acordarea înregistrării mărcii, concentrându-se pe interpretarea jurisprudențială, bazată pe o decizie judecătorească emblematică.
Distinctivitatea fonetică și vizuală: concept și importanță
Distinctivitatea fonetică se referă la capacitatea unui brand de a fi distins prin pronunția sa audibilă.
Distinctivitatea vizuală este o dimensiune crucială în contextul protecției mărcilor comerciale și al percepției consumatorilor. În timp ce distinctivitatea fonetică se referă la diferențierea prin pronunție auditivă, distinctivitatea vizuală se concentrează pe capacitatea unui brand de a ieși în evidență și de a fi identificat prin prezentarea sa vizuală.
Aceasta înseamnă că, chiar dacă două mărci sunt scrise diferit, dacă sunt similare din punct de vedere fonetic, pot cauza confuzie în rândul consumatorilor. Prin urmare, caracterul distinctiv fonetic și vizual este esențial pentru a se asigura că o marcă este ușor de identificat și de distins de altele de pe piață.
În contextul dreptului mărcilor, caracterul distinctiv este una dintre cerințele fundamentale pentru acordarea înregistrării.
Legea proprietății industriale stabilește că mărcile lipsite de caracter distinctiv nu pot fi înregistrate, aceasta fiind o condiție indispensabilă pentru protecția juridică.
Distinctivitatea se poate manifesta în diverse moduri, fie vizuale, fonetice sau conceptuale, și este evaluată ținând cont de caracteristicile pieței și ale consumatorilor.
Caz specific: Mărcile mixte „UOTẒ” și „WOTS”
Pentru a contribui la cunoașterea și aplicarea distinctivității fonetice și vizuale, putem menționa cazul cererii de înregistrare a mărcii mixte UOTẒ, solicitată administrativ de către titularul acesteia la Institutul Național de Proprietate Industrială (INPI), dosar INPI nr. 909.313.202, solicitat de UOTZ INTELIGÊNCIA DE MERCADO LTDA.
Marca a fost solicitată în formă mixtă de către titularul său și a fost respinsă pe baza unei cereri anterioare depuse de marca „WOTZ”, așa cum se poate observa în copia procesului administrativ de la INPI (Institutul Național Brazilian de Proprietate Industrială):
Marca UOTẒ a fost respinsă din cauza mărcii mixte „WOTZ” acordate anterior de INPI (Institutul Național Brazilian de Proprietate Industrială) la 8 martie 1989, conform procesului administrativ nr. 814.693.920, care poate fi consultat mai jos:
Se poate observa mai sus că mărcile în cauză sunt mixte și au următoarele logo-uri:
Titularul mărcii UOTẒ a contestat decizia de respingere a INPI; cu toate acestea, Agenția Federală a confirmat respingerea, ceea ce înseamnă că, conform înțelegerii Institutului Național de Proprietate Industrială, mărcile „UOTẒ” și „WOTS” nu puteau coexista pe piață.
Astfel, odată epuizată analiza cererii de înregistrare a mărcii UOTẒ în fața Autorității Federale respective, a fost necesară căutarea unei soluții la cazul aflat în fața sistemului judiciar și, astfel, observarea caracterului distinctiv fonetic și a caracterului distinctiv în activitățile desfășurate de acestea.
Analiza jurisprudenței
Societatea UOTZ INTELIGÊNCIA DE MERCADO LTDA, care a solicitat înregistrarea mărcii UOTẒ, a intentat o acțiune la Tribunalul Federal al Statului Rio de Janeiro, pentru a obține anularea deciziei emise de INPI (Institutul Național de Proprietate Industrială) care a confirmat respingerea cererii de înregistrare.
Procesul a fost respins în primă instanță, deoarece inițial s-a înțeles, acum în sfera judiciară, că decizia INPI de a refuza înregistrarea mărcii UOTẒ a fost corectă, ceea ce a determinat un apel la Curtea Regională Federală a Statului Rio de Janeiro pentru a revizui cauza.
Astfel, având în vedere insistențele titularului mărcii UOTẒ, precum și motivele relevante care au ghidat apelul, o decizie recentă a fost emisă de Tribunalul Regional Federal al Regiunii a 2-a din statul Rio de Janeiro, în dosarul nr. 5023289-72.2018.4.02.5101, în care situația juridică de mai sus a fost analizată și a scos la iveală dezbaterea crucială în domeniul dreptului proprietății industriale: caracterul distinctiv fonetic și vizual în acordarea înregistrării mărcii.
Esența controversei a constat în interpretarea punctului XIX al articolului 124 din Legea nr. 9.279-96, care stabilește interdicția de a acorda înregistrarea mărcii atunci când există o identitate sau o similaritate susceptibilă de a cauza confuzie între produse sau servicii identice, similare sau înrudite. În acest context, atât INPI (Institutul Național al Proprietății Industriale), cât și hotărârea de fond și-au bazat deciziile pe similaritatea fonetică dintre expresiile „UOTẒ” și „WOTS”, în special printr-o analiză care a luat în considerare anglicizarea sunetelor literelor corespondente.
În acest context, atât INPI (Institutul Național de Proprietate Industrială), cât și prima instanță și-au bazat deciziile pe similaritatea fonetică dintre expresii, în special printr-o analiză care a luat în considerare anglicizarea sunetelor literelor corespondente.
Cu toate acestea, este esențial să se sublinieze faptul că caracterul distinctiv necesar pentru înregistrarea mărcii nu se limitează exclusiv la similaritatea fonetică dintre semne.
Articolul 122 din Legea nr. 9.279/96 stabilește că o marcă comercială trebuie să fie capabilă să distingă produsele sau serviciile unei companii de cele ale altor companii.
Tribunalul Federal Regional al statului Rio de Janeiro a anulat decizia administrativă a INPI și a casat hotărârea pronunțată de instanța judecătorească, acordând marca UOTẒ, deoarece ortografia expresiilor „UOTẒ” și „WOTZ”, deși pot avea similarități fonetice, prezintă diferențe ușor verificabile de către consumator, respectând astfel prevederile articolului 122 din Legea nr. 9.279/96, iar activitățile desfășurate de companii nu sunt contradictorii.
Astfel, chiar dacă există similaritate fonetică, este imperativ să se ia în considerare dacă ortografia expresiilor prezintă diferențe care să permită identificarea lor de către consumatorul mediu.
O interpretare restrictivă a conceptului de caracter distinctiv ar putea duce la refuzul nedrept al înregistrărilor legitime de mărci, dăunând dezvoltării pieței și concurenței.
În concluzie, decizia emisă de Tribunalul Regional Federal al Regiunii a II-a subliniază importanța unei analize cuprinzătoare și contextualizate în procesul de înregistrare a mărcii, în special în ceea ce privește caracterul distinctiv fonetic și vizual, iar această abordare vizează asigurarea unui echilibru între protejarea drepturilor de proprietate industrială și promovarea concurenței și inovării pe piață.
Concluzie
Distinctivitatea fonetică și vizuală joacă un rol crucial în înregistrarea mărcilor, fiind cerințe esențiale pentru a garanta protecția juridică și identificarea clară a pieței.
Analiza jurisprudenței prezentată în acest articol subliniază importanța unei interpretări echilibrate a caracterului distinctiv fonetic și vizual, luând în considerare nu doar similaritatea în pronunție, ci și diferențele de ortografie și de prezentare vizuală a mărcilor comerciale.
Prin urmare, atunci când se solicită înregistrarea unei mărci, este esențial să se ia în considerare nu doar ortografia acesteia, ci și pronunția și caracterul distinctiv fonetic și vizual în raport cu alte mărci deja înregistrate.
Este de menționat că, în acest caz specific, una dintre cele mai importante acuzații se referă la faptul că titularul mărcii „WOTS” nici măcar nu utiliza marca într-un mod fidel celui solicitat în fața INPI (Institutul Național Brazilian de Proprietate Industrială), ceea ce a contribuit cu siguranță la rezultatul deciziei emise de Curte.
Mai mult, titularul mărcii „pioniere” a acționat permisiv în coexistența dintre mărci, întrucât nici măcar nu a obiectat la cererea de înregistrare a mărcii „UOTẒ” în timpul procesului de depunere a cererii, fapt care îl slăbește, mai ales pe segmente identice.
Prin urmare, este necesar să se asigure o protecție eficientă pentru a evita conflictele de piață, așa cum demonstrează jurisprudența analizată.
Procesul analizat în acest articol a fost sponsorizat de echipa firmei de avocatură Montañés Albuquerque Advogados, care activează de ani de zile în domeniul proprietății intelectuale, contribuind la dezvoltarea ideilor și căutând consolidarea acestora prin studiu și informare.
